Porți deschise

Perdeaua neagră a nopții
E dată la o parte în pragul dimineții
De soarele care răsare
Dintre margini de hotare;

Pe întinsa zare
Zboară păsări migratoare
Și fluturi minunați
De mâini dibace parcă pictați.

Oamenii refugiați în vise
Chiar dacă au tâmplele ninse
Pot intra mereu
Pe porțile din Rai deschise
Căci stelele din sufletele lor
Sunt non-stop aprinse.

Universul iubirii e plin de culoare
Când nu există lacrimi de sare,
Tristeți sau amintiri amare
Care nu fac parte
Din programul de reciclare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate