Când treci prin fața mea
Îmi bate tare inima,
Sunt o fată destul de iscusită,
Știu să mă apăr de orice ispită,
Dar ție nu-ți pot rezista.
Mi-ar plăcea să ne-ntâlnim
În fiecare seară la asfințit
Pe poteca îngustă dinspre Răsărit
Să privim cerul neobișnuit de frumos.
Aș vrea să-ți aud mai des glasul mieros,
Să mă inviți la dans când apare Luna,
Iar stelele poleite cu aur
Să cadă una câte una în poala mea;
Te-aș săruta cu patimă, cu foc,
De m-ai prinde de mijloc
Și m-ai strânge în brațe cu putere,
Mi-aș lua pe loc Adio,
Nu La revedere, de la singurătate.
De m-ai purta în suflet
Și-n gândurile-ți toate
Așa cum te port eu mereu
Ți-ai da seama
Că lângă mine-i locul tău,
Oricum, în vise ești al meu!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu