Perdele de fum

Singur pe drum,
Cu ferestrele sufletului
Acoperite de perdele de fum
Te văd într-un glob de cristal
Dintr-un vis aproape real.

Te iau de mână și te duc
La umbra unui nuc bătrân,
Baloane de săpun parcă sunt clipele,
Zboară ca păsările cu aripi albe
Din țările calde.

Singur ca un cuc,
Călcând în dușmănie
Pe un muc de țigară,
Cu gândul la stelele care-or să apară
Pe bolta nopții de catifea,
Așa te văd în mintea mea
În orele care vor urma.

Singur, într-o lume rece, rea,
Simți că n-ai ce căuta,
Liniștea nu ți-o poate reda
Decât iubirea cuiva
Pe care ai lăsat-o
Într-o valiză veche, undeva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate