La cârma iubirii

Tu și eu, zburăm pe aripi de vise mereu,
Nu ne e greu să stăm la cârma iubirii,
Îngerii lui Dumnezeu 

Ne însoțesc la tot pasul,
Lăsăm acasă harta și compasul,
Pentru noi e deschisă poarta spre Infinit;

Suntem ca două frunze de trifoi
Aducătoare de noroc reciproc,
Facem parte din același frumos joc,
Jocul sorții... nu al morții.

Tu și eu, avem pe suflete pictate
Culori superbe din curcubeu,
Facem bine omenirii, nu rău,
Stăm departe de întuneric,
Câmpul meu energetic este ok,
Aura ta nu este albă ca o perdea,
Este portocalie... 

Când mă privești
Mă simt ca o floare de iasomie,
Dar n-am să mă usuc nicicând pe picioare
De dor sau din dragoste prea mare,
Căci vom rămâne împreună
Cât vor exista stele, Lună și soare.

Autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Undeva departe

O candelă arde în fiecare zi și noapte
Pentru oamenii cu inimi curate
Care fac lucruri minunate
Și stau departe de păcate.

Undeva departe, vântul tristeții nu bate,
Vremea e mereu frumoasă,
Iubirea face casă bună cu fericirea,
Zborul și plutirea
Sunt la îndemâna tuturor celor care
Au în suflet raze de soare.

Undeva departe e o apă curgătoare
În care s-au aruncat lacrimile-amare
Și cele pline de sare,
Din dicționare au fost scoase cuvintele
"Dezamăgire, ură, răutate, disperare".

Undeva departe
Nu există bariere sau hotare,
Nici date bifate în calendare,
Trenurile marfare au reușit demult să care
Toți sacii cu poveri și bagajele cu dureri.

Undeva departe,
Nu sunt drumuri
Care duc spre nicăieri,
Nici strașnice ninsori
Care să facă să dispară
Parfumul splendidelor primăveri.

Undeva departe sunt garduri vii
Pe care sunt pictați fluturi multicolori,
Pe cer nu sunt niciodată nori,
Grădinile-s pline de flori fermecate;
Undeva departe nu există moarte,
Ci eternitate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Când cad florile de tei

Privește iubite în ochii mei
Acum, când cad florile de tei
Și leii fioroși ies din cușcă,
Știu că gelozia mușcă tare din inima ta,
Dar trebuie să ai încredere în mine,
Nu te-aș schimba cu nimeni altcineva!

Așteaptă să treacă taifunul
Care-a dat buzna ca nebunul peste noi,
Împarte suferința la doi
Ca să sufăr și eu cot la cot cu tine,
Doar știi că te iubesc mai mult
Decât mă iubesc pe mine!

Nu lăsa iubite garda jos,
Luptă-te cu lumea toată,
Întoarce pământul cu susul în jos
Ca să ne fie de folos iubirea și fericirea,
Darurile de la Dumnezeu;
Noi doi trebuie să parcurgem drumul vieții
Împreună mereu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Vorbe de iubire

Cântă-mi un cântec vesel iubițel,
Ca să dansez nițel,
Să vezi că sunt frumoasă
Ca o mireasă îndrăgostită.

Dă-mi fericire brută și iubire vrac
Și am să tac, n-am să vorbesc prea mult,
Am să ascult cum inima îți bate,
Am să te sărut pe buzele-ți catifelate
Din jumătate în jumătate de minut.

Spune un cuvânt,
Ca să înceapă show-ul,
Aruncă-ți înspre mine lasoul,
Prinde-mă în mrejele tale
Să uit de cursele ilegale
Pe care-adesea le-am făcut
Ca să ajung mai repede la tine,
Să am grijă de sufletu-ți frânt.

Cântă-mi despre primăvară,
Sau despre o vioară și un menestrel,
Bea o gură de vin dulce de Niculițel,
Să ai curaj s-arunci în mine
Cu vorbe de iubire fel de fel... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Lasă... !

Lasă ploaia rece să cadă
Peste clepsidra timpului
Ca să o spele de praf,
Dă-mi un autograf pe ultimul vraf de foi
În care-s jurămintele de dragoste
Care trebuie semnate de noi doi.

Ține-l pe Cupidon în preajma ta
Doar știi că în inima mea
A rămas săgeata sa ascuțită,
Stai departe de orice ispită
Așa cum stau și eu de dragul tău.

Lipește-ți sufletul de sufletul meu
Să fim împreună la bine și la greu,
Rămâi mereu în Lumina iubirii
Ca să nu te rătăcești pe drumul nefericirii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul- Între vis și realitate

Perdele de fum

Singur pe drum,
Cu ferestrele sufletului
Acoperite de perdele de fum
Te văd într-un glob de cristal
Dintr-un vis aproape real.

Te iau de mână și te duc
La umbra unui nuc bătrân,
Baloane de săpun parcă sunt clipele,
Zboară ca păsările cu aripi albe
Din țările calde.

Singur ca un cuc,
Călcând în dușmănie
Pe un muc de țigară,
Cu gândul la stelele care-or să apară
Pe bolta nopții de catifea,
Așa te văd în mintea mea
În orele care vor urma.

Singur, într-o lume rece, rea,
Simți că n-ai ce căuta,
Liniștea nu ți-o poate reda
Decât iubirea cuiva
Pe care ai lăsat-o
Într-o valiză veche, undeva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Fluturași

Fluturași albaștri zboară
În fiecare zi și seară
Deasupra lanurilor de secară
De dincolo de râu;

Eu mă îmbăiez până la brâu
În Lacul Fericirii
Când nuferii răsar din apele curate
Administrate de îngerii cei buni.

Flori cu petale colorate
Îmi pun în pletele cârlionțate
Ca să fiu frumoasă în miez de noapte,
Să-i fac iubitului pe plac.

Doamne, cât îmi e de drag!
Când îi văd chipul minunat
Mă dezbrac de emoții și de tăceri,
Îi pecetluiesc buzele
Cu ale mele dulci sărutări,
Îl alint cu vorbe duioase
Îi ofer calde mângâieri.

Până mai ieri a plouat
Dar timpul tot n-a stat în loc,
Trei fire de busuioc
Au răsărit în grădina inimii mele
De când am scăpat de belele.

Ce repede trec clipele!
Doar amintirile rămân
Și pozele dintr-un album al vieții
De care să ne bucurăm la anii bătrâneții.

Fluturași roz cu aripi de mătase
Stau agățați de perdelele trase
din dormitor,
Cu inima plină de dor
În voaluri de iubire îmi înfășor iubitul
Ca să ne prindă răsăritul îmbrățișați.

Ce bine că suntem frați cu fericirea,
Că nu ne-am pierdut strălucirea din priviri!
Suntem ca doi miri
Într-o grădină cu trandafiri fără spini,
De ani de zile stăm departe
De oamenii urâți, haini!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Dar divin

Tu îmi lipești de inimă raze de soare
Chiar și când ninge fără încetare
În pagini de povești,
Îmi scrii că mă iubești
Pe orice foaie albă de hârtie,
Eu îți compun în fiecare zi o poezie.

Ador glasul tău duios,
Ești frumos cum altul nu-i,
Până la capătul pământului
Cu tine aș merge oricând,
Căci nu mai plâng, nici nu mai suspin,
De când mi-e sufletul plin de iubire!

Tu îmi ești zbor și plutire,
Izbăvire de durere și de chin,
Vin dulce, nu pelin,
Ramură verde de măslin,
Dar divin de la Dumnezeu,
Înger cu aripi de lumină
Care mă ajută în ceasul greu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Da, da, iubirea mea!

Cu tine-am început o nouă viață,

Mă trezesc fresh în fiecare dimineață,

Cupidon mă răsfață zi de zi,

Mă ia cu el în lungi călătorii,

Apoi m-aruncă în brațele tale

Ca să nu fac salturi mortale peste timp.

Da, da, iubirea mea, îmi bate tare inima

Nu e ca o tobă prăfuită nefolosită demult,

Datorită ție sunt fericită, dansez, cânt, 

Nu mă mai învârt în cercul vechi de foc 

Ce mi-a adus ghinion, nicidecum noroc.

Eu nu mă joc cu dragostea

Căci nu este rivala mea, îmi este aliată 

De când știe că inima mi-e bună, curată,

Așa că ia-mă de toartă

Ca să intrăm pe-aceeași poartă în Paradis

Exact ca într-un vis frumos, de nedescris.

Nu ți-am promis marea cu sarea,

Nici neiertarea sau uitarea,

Ți-am jurat credință pe vecie,

Pentru că mi-ai adus în suflet bucurie

Pentru o mie de ani.

Nu contează câți bani ai conturi,

Eu nu fac mofturi ca alte femei,

Dacă ne plimbăm prin parcuri pe alei

Ca doi drăgălași porumbei

Când ninge cu flori de tei, îmi e de ajuns.

Nu trebuie să semnăm 

nicio foaie de parcurs

Nici să măsurăm timpul scurs 

De când ne-am cunoscut,

Vom ajunge departe, departe,

Dacă vom lăsa trecutul în spate.

Da, da... se poate,

Dacă îți dorești ceva cu toată ființa ta

Dumnezeu nu te va lăsa 

să aștepți prea mult,

Rugăciunile continue 

nu se vor risipi în vânt,

Știi câtă putere are un cuvânt!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Între vis și realitate

Te simt

Te simt ca pe o adiere de zefir
Care emană-n jur parfum de trandafir,
Îmi vindeci sufletul plăpând
Când te chem cu al meu gând
Să vii să mă săruți pe frunte surâzând.

Te simt ca pe o caldă mângâiere
În clipele reci de tăcere
Când totul parcă piere-n jurul meu,
Ești ca un panaceu nemaivăzut,
De m-a durut inima cândva
Ai fost balsamul perfect pentru ea.

Te simt cum treci ușor prin mintea mea
Și te așezi la umbra viselor mele
În nopțile cele mai grele,
Emoțiile-mi sunt și mai profunde
Când legi cu funde roșii de mătase
Sentimentele-ți frumoase
Și mi le pui pe tavă.

Te simt ca pe un înger care mă veghează
În zori, la amiază, și-n serile albastre,
Inimile noastre bat la fel,
Nu putem sta departe unul de celălalt,
Împreună facem salt după salt
Ca să ajungem pe piscul cel mai înalt
Al Muntelui Fericirii;
Suntem răsfățații iubirii,
Drumurile noastre
Se vor intersecta întotdeauna
Cu drumul împlinirii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Ești al meu

Când treci prin fața mea

Îmi bate tare inima,

Sunt o fată destul de iscusită,

Știu să mă apăr de orice ispită,

Dar ție nu-ți pot rezista.

Mi-ar plăcea să ne-ntâlnim 

În fiecare seară la asfințit

Pe poteca îngustă dinspre Răsărit

Să privim cerul neobișnuit de frumos.

Aș vrea să-ți aud mai des glasul mieros, 

Să mă inviți la dans când apare Luna,

Iar stelele poleite cu aur 

Să cadă una câte una în poala mea;

Te-aș săruta cu patimă, cu foc,

De m-ai prinde de mijloc

Și m-ai strânge în brațe cu putere,

Mi-aș lua pe loc Adio, 

Nu La revedere, de la singurătate.

De m-ai purta în suflet 

Și-n gândurile-ți toate

Așa cum te port eu mereu

Ți-ai da seama 

Că lângă mine-i locul tău,

Oricum, în vise ești al meu!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Între vis și realitate

În realitate

Închid ochii uneori în zori
Și gându-mi zboară
La o noapte de iubire pictată în culori,
Îmi imaginez că mă iei de subsuori
Și mă ridici până la cer;

Cu mâna dreaptă a mea ating o stea,
Cu mâna stângă mângâi norii de catifea
Ce stau aliniați ca niște soldați
Pe zarea necuprinsă.

Lumina e aprinsă în odaia mea
Când întunericul coboară peste lume,
Pe buzele-mi uscate cu-al tău nume
Rostesc cu voce tare o rugăciune
Înainte să pun capul pe perna-mi moale.

Mi-e dor de ochii-ți ca două migdale,
De parfumu-ți cu aromă de portocale,
De buzele-ți dulci ca mierea
Din care-mi iau adesea puterea!

Azi a plouat puțin,
Miroase a mentă și a rozmarin,
Pământul nu e plin de apă,
Pe-alocuri e uscat,
Pianul meu e dezacordat,
N-am mai cântat demult la el.

Emoții fel de fel mă face Cupidon să simt
Când întind coarda prea mult
Și vreau să zbor ca o frunză în vânt
Ca să uit cine sunt și pentru ce trăiesc.

Faptul că te iubesc
Este motivul pentru care
Am să rămân întotdeauna în picioare,
N-am să fiu ca o salcie plângătoare
Pe care pot să o doboare furtunile.

Brațele mele vor fi mereu deschise
Pentru fericire și pentru tine,
Prințul meu frumos din vise,
Țintele noastre vor fi atinse,
Vom fi împreună până la final
În realitate, nu doar într-un poem banal.

Drepturi de autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Desculți

Desculți pe asfalt,
Facem pași mari
Ca-ntr-un spectacol fascinant,
Dansăm prin ploaie
Ca să nu se stingă a iubirii vâlvătaie.

Desculți prin iarba crudă, udă,
Ne plimbăm ca s-alungăm tăcerea nudă,
Frunza de agudă nu s-a uscat,
Dar râurile lacrimilor noastre au secat.

Desculți pe-un pat din petale de roze
Ne vindecăm ale trecutului echimoze
Privind noile poze din albumul vieții
Cu noi doi ucigând păienjenii tristeții
Lipiți până mai ieri 

De pereții inimilor noastre.

Desculți, zburând printre astre
În nopțile albe și albastre,
Cu sufletele pline de fericire,
Învăluiți în raze de iubire
Parcurgem în câteva minute
Drumul spre împlinire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

 

Nu doar un vers

Noi doi lângă un castel de nisip
Pe malul mării la asfințit...
Un pescăruș zboară liniștit
Pe cerul senin,
Clopotul Fericirii bate, bate,
Ca în miez sublim de noapte.

Tu-mi mângâi părul lung lăsat pe spate,
Eu te țin în brațe o jumătate de minut,
Apoi te sărut pe buzele-ți dulci
Ca să arunci dorul dincolo de stânci.

În oceane adânci de plăceri
Aș vrea adesea să înotăm,
Dar să stăm mereu la suprafață,
Să nu ne scufundăm... !

Mi-ar plăcea să evadăm
De pe această planetă,
Să ne-agățăm speranțele
De-un colț albastru de cometă,
Să plutim ca două sfere prin Univers,
Să oprim Mașina timpului din mers.

Hai să mai scriem un poem, 
Nu doar un vers
Despre iubirea care dă sens vieții,
Să-i mulțumim că ne-a înfrumusețat
Perioada tinereții,
Să o rugăm să stea cu noi
Până la anii bătrâneții.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Tentaculele melancoliei

Ploi calde de vară,
Versuri scrise într-o doară,
Strune rupte de vioară,
Lacrimi albastre sau albe,
Salbe făcute din litere de-o șchioapă,
Gânduri puse pe foi de luni până joi.

Roiuri de fluturi cu aripi de argint
Plutind deasupra cuvintelor seci,
Zeci de pânze de păienjeni
Atârnate sub streșini de timp,
Popasuri cu mintea în fiecare anotimp.

Valuri uriașe de dor,
Poduri de iubire dărâmate,
Vise destrămate, clipe zbuciumate,
Suflete dezbrăcate de bunătate,
Inimi pătate de noroiul geloziei,
Creiere prinse în tentaculele melancoliei.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Și eu vreau să te am

Sărută-mă pe tâmple, pe gură și pe frunte
Când lumea aleargă după lucruri mărunte,
Fii punctul cardinal dintre real și ireal,
Înoată doar în ape limpezi de cristal
Ca să ajungem împreună la al fericirii mal.

Pune pe un piedestal înalt iubirea
Ca să ne învățe ce înseamnă plutirea
Și zborul lin prin alte galaxii
Când nuferii și trandafirii se usucă,
Rupe o ulucă dintr-un gard
Și dă-i în cap tristeții,
Doar știi că ne-a furat din anii tinereții!

Strânge-mă în brațe cu putere
Când vezi că nu mai am cuvinte
Pe care să le folosesc
Când te aud șoptindu-mi la ureche
"Iubito... Te doresc!"
Lasă-mă să șterpelesc câteva minute
Din clepsidra timpului nebun
Ca să ne bucurăm mai multe ore
De al iubirii intens parfum.

Rămâi cu mine în noaptea asta grea
Să vezi cum liniștea ușor coboară
Pe-aceeași veche scară imaginară
Din Infinitul albastru ca un ocean;
Și eu vreau să te am, 

Dulce balsam de suflet!

Inima-mi sare din piept
Când te apropii încet de mine,
Lângă tine mă simt cel mai bine!

Drepturi de autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

O singură aripă

Iubindu-te astăzi mai mult ca ieri
Nu m-am mai rătăcit prin cugetări
Nici prin labirinturi făcute din tăceri,
Mi te-am pictat pe suflet în calde culori
Ca să te apăr de oamenii răuvoitori.

Dorindu-te în fiecare noapte
Mi-au răsărit sub pleoape lăcrămioare
Și la tâmple ghiocei,
M-a amețit de tot iubirea cu parfumul ei!

Raza speranței și mai tare strălucește,
Dorul de tine crește, crește,
Nu se oprește nicio clipă,
Chiar dacă timpul zboară uneori
Cu o singură plăpândă aripă.

Drepturi de autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Departe

Departe de zgomote, departe de tăceri,
Aproape de liniște și de mângâieri,
Să crezi, nu doar să speri că poți ajunge
Când ninge în plină vară
Peste o țărișoară uitată de lume.

Departe de păcate,
Aproape de inimi bune, curate,
De suflete calde în care strălucesc
Raze de soare pe timp de noapte.

Departe de dorurile încătușate
Și de iubirile trădate,
Aproape de oazele de libertate,
De izvoarele cu ape binecuvântate
Ale lui Dumnezeu; Aproape de fericire,
Departe de tot ce e rău.

Drepturi de autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Versuri de dor

În sufletul meu
Îți voi păstra un loc mereu.
Când îți va fi greu,
Să te întorci acasă
În inima mea frumoasă.

Albă ca rochia-mi de mireasă
E coala pe care pentru tine scriu
Versuri de dor la ceas târziu,
Universul fericirii e pustiu
De când a evadat din colivie
Ultimul fluture argintiu.

Aș vrea să fiu o rază de soare
Să mă vezi din depărtare
Când ziua ți se pare întunecată
Și fiecare cărare nu prea dreaptă.

Doar dragoste curată am să îți ofer
Cât stele pe cer vor exista,
Cât timp Luna va lumina
Întreaga planetă.

Talentu-mi de poetă mă va ajuta
Să fac vreme bună din vreme rea,
Să prefac tristețea în bucurie
Și neliniștea în armonie.

Drepturi de autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Fă ce vrei cu inima mea

Pășește pe tărâmul meu de vis,
Ca să-ți pot face viața Paradis,
Numele tău e scris lângă numele meu
Într-o carte cu pagini argintate
Care se află în mâinile de aur 
Ale Atotputernicului Dumnezeu.

Pășește fără teamă pe pământul roditor
Din Grădina imensă a Bucuriilor
Unde cresc flori minunate
În fiecare zi și noapte.

Pășește fără frică
Pe covorul de frunze de arnică,
Pe câmpul cu maci și cu mușețel,
Stai nițel la umbra deasă a unui tei
Când te plimbi prin parcuri, pe alei.

Fă ce vrei cu inima mea, căci e a ta,
Sufletul mi-e plin de iubire,
Tu-mi ești împlinire, fericire,
Izbăvire de durere și de chin,
Parfum minunat de crin,
Cântec sublim, ramură verde de măslin.

Autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Porți deschise

Perdeaua neagră a nopții
E dată la o parte în pragul dimineții
De soarele care răsare
Dintre margini de hotare;

Pe întinsa zare
Zboară păsări migratoare
Și fluturi minunați
De mâini dibace parcă pictați.

Oamenii refugiați în vise
Chiar dacă au tâmplele ninse
Pot intra mereu
Pe porțile din Rai deschise
Căci stelele din sufletele lor
Sunt non-stop aprinse.

Universul iubirii e plin de culoare
Când nu există lacrimi de sare,
Tristeți sau amintiri amare
Care nu fac parte
Din programul de reciclare.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Ești dulce

Ești dulce ca mierea,
Din iubirea ta îmi iau puterea zi de zi,
Ești producător de energii benefice,
Îmi transformi clipele urâte 

în clipe mirifice.

Cu tine aș pleca non-stop în călătorii,
Cu puterea minții mele
Aș împrăștia în câteva minute norii gri,
Am naviga împreună pe mările întinse
Când stelele ar fi aprinse 

pe cerul înseninat.

Pentru tine aș construi un palat
Nu un castel de nisip,
Aș muta munții din loc,
Ca un talisman ți-aș purta mereu noroc,
Ai scoate bani din piatră seacă
De n-ai sta doar oleacă în povestea mea.

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Pe muzica ta

Clopotele Fericirii bat,
Timpul parc-a stat în loc,
Mă cuprinzi de mijloc
Și mă săruți cu foc;

Ce noroc am avut iubite
Să ne întâlnim
Pe-aceleași cărări bătătorite
Acum câțiva ani
Când bătrânii castani se scuturau!

Păsările-n cor cântau
Când ne vedeau fericiți,
Uniți în cuget și-n simțiri,
Albi trandafiri înfloreau
Când vorbeam pe șleau
Despre iubirea noastră.

O fereastră spre cer s-a deschis
Când mi-ai promis
Că vom rămâne împreună,
N-a existat nicio minciună între noi.

Ca doi copaci tineri
Cu rădăcini adânci înfipte în pământ
Am stat în picioare pe ploaie și pe vânt,
N-a putut să ne doboare
Nici măcar viscolul cel crunt
Al iernilor de cupru, nu de argint.

Ce daruri minunate mi-ai oferit
Când prima oară ți-am zâmbit!
O rază caldă de soare,
O stea strălucitoare, și un colț de Lună.

În inima-ți bună mi-ai făcut loc
Și ți-am purtat mereu noroc,
Sufletul tău s-a lipit de sufletul meu
Într-un minut.

Te iubesc atât de mult!
Nu știu ce m-aș fi făcut
Fără tine în viața mea... !
Poate că astăzi nu mai exista
Această poezie,
Planeta mi s-ar fi părut pustie
Dacă nu te cunoșteam.

Mă bucur că te am, că sunt a ta,
Ca tine nu e nimeni altcineva,
Ești bun, tandru, inteligent,
Frumos, delicat, deosebit de atent;

Ai talent în tot ce faci,
În voaluri de iubire mă îmbraci
Noapte și zi,
Ochii mei nu mai lăcrimează,
Inima nu-mi mai oftează,
Dansează pe muzica ta,
De când săgeata lui Eros e în ea.


Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Ca la tine acasă

Într-o seară blândă de April
Te-ai furișat tiptil în mintea mea,
Apoi în inima-mi frumoasă
În care te-ai simțit ca la tine acasă.

Parcă îți văd și-acum privirea caldă,
Sufletu-mi bun mereu se scaldă
În oceanul tău imens de iubire,
Multă fericire ai adus în viața mea!

Te rog să-mi dai de știre când ai să vii
Din ale viselor tale magice călătorii!
Trebuie să culegem strugurii din vii
Și merele frumoase, coapte,
Din livezile noastre bogate.

Am să-ți fac orez cu prune uscate
Și plăcintă cu dovleac,
Doar știi că mi-ești drag
Ca lumina ochilor din cap!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

O aripă de egretă

În umbra unui vis te-am căutat
Când soarele era 

pe alt continent plecat,
Dar tu erai ascuns în sufletu-mi curat,
N-ai dispărut de-acolo niciodat'.

Ai venit imediat când te-am strigat,
N-ai stat pe gânduri prea mult,
M-ai sărutat și ai îngenuncheat,
Mi-ai pus pe degetul stâng inelar
o verighetă
Și pe umăru-mi drept 

o aripă de egretă.

Mai târziu m-ai învățat să zbor
Deasupra oricărui nor,
M-ai dus într-un suberb decor
Unde trona ca zeu nebunaticul Amor.

Cu tine de mână prin Cosmos am mers
Și am cules stele albe, nu albastre,
Ca să le punem deasupra casei noastre
În nopțile furtunoase.

La șase dimineața 

când s-a făcut lumină
Ne-am trezit ca dintr-o beție,
Cu inimile pline de bucurie,
În miros de busuioc și iasomie.

Ce mare veselie era pe noi!
Ne-am dat seama că Dumnezeu
Ne iubește pe amândoi,
Și vrea să rămânem împreună,
S-avem o viață cât mai bună.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Cineva

Să știi că cineva de departe
Se gândește la tine în miez de noapte,
Iar în zori de zi
Ar vrea să îți sărute tâmplele-argintii.

Cineva se roagă să scapi de blesteme
Și de oamenii răutăcioși,
Figuranți, lăudăroși,
Urâți la suflet, nu frumoși.

Cineva, din toată inima ar vrea
Să-ți fie-alături când e vreme rea,
Să-ți ușureze viața zbuciumată,
Să-ți lumineze orice cărare întunecată.

Cineva te iubește în tăcere
Și vrea să îți ofere mângâiere
Când simte că ești la pământ
Și trebuie să lupți cu morile de vânt.

Cineva vrea un cuvânt duios să-ți spună
Chiar și când nu răsare blânda Lună
Sau când nu sunt stele pe cer,
Cineva te consideră prețios ca un giuvaer.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate