La cârma iubirii

Tu și eu, zburăm pe aripi de vise mereu,
Nu ne e greu să stăm la cârma iubirii,
Îngerii lui Dumnezeu 

Ne însoțesc la tot pasul,
Lăsăm acasă harta și compasul,
Pentru noi e deschisă poarta spre Infinit;

Suntem ca două frunze de trifoi
Aducătoare de noroc reciproc,
Facem parte din același frumos joc,
Jocul sorții... nu al morții.

Tu și eu, avem pe suflete pictate
Culori superbe din curcubeu,
Facem bine omenirii, nu rău,
Stăm departe de întuneric,
Câmpul meu energetic este ok,
Aura ta nu este albă ca o perdea,
Este portocalie... 

Când mă privești
Mă simt ca o floare de iasomie,
Dar n-am să mă usuc nicicând pe picioare
De dor sau din dragoste prea mare,
Căci vom rămâne împreună
Cât vor exista stele, Lună și soare.

Autor © Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Undeva departe

O candelă arde în fiecare zi și noapte
Pentru oamenii cu inimi curate
Care fac lucruri minunate
Și stau departe de păcate.

Undeva departe, vântul tristeții nu bate,
Vremea e mereu frumoasă,
Iubirea face casă bună cu fericirea,
Zborul și plutirea
Sunt la îndemâna tuturor celor care
Au în suflet raze de soare.

Undeva departe e o apă curgătoare
În care s-au aruncat lacrimile-amare
Și cele pline de sare,
Din dicționare au fost scoase cuvintele
"Dezamăgire, ură, răutate, disperare".

Undeva departe
Nu există bariere sau hotare,
Nici date bifate în calendare,
Trenurile marfare au reușit demult să care
Toți sacii cu poveri și bagajele cu dureri.

Undeva departe,
Nu sunt drumuri
Care duc spre nicăieri,
Nici strașnice ninsori
Care să facă să dispară
Parfumul splendidelor primăveri.

Undeva departe sunt garduri vii
Pe care sunt pictați fluturi multicolori,
Pe cer nu sunt niciodată nori,
Grădinile-s pline de flori fermecate;
Undeva departe nu există moarte,
Ci eternitate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Când cad florile de tei

Privește iubite în ochii mei
Acum, când cad florile de tei
Și leii fioroși ies din cușcă,
Știu că gelozia mușcă tare din inima ta,
Dar trebuie să ai încredere în mine,
Nu te-aș schimba cu nimeni altcineva!

Așteaptă să treacă taifunul
Care-a dat buzna ca nebunul peste noi,
Împarte suferința la doi
Ca să sufăr și eu cot la cot cu tine,
Doar știi că te iubesc mai mult
Decât mă iubesc pe mine!

Nu lăsa iubite garda jos,
Luptă-te cu lumea toată,
Întoarce pământul cu susul în jos
Ca să ne fie de folos iubirea și fericirea,
Darurile de la Dumnezeu;
Noi doi trebuie să parcurgem drumul vieții
Împreună mereu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Vorbe de iubire

Cântă-mi un cântec vesel iubițel,
Ca să dansez nițel,
Să vezi că sunt frumoasă
Ca o mireasă îndrăgostită.

Dă-mi fericire brută și iubire vrac
Și am să tac, n-am să vorbesc prea mult,
Am să ascult cum inima îți bate,
Am să te sărut pe buzele-ți catifelate
Din jumătate în jumătate de minut.

Spune un cuvânt,
Ca să înceapă show-ul,
Aruncă-ți înspre mine lasoul,
Prinde-mă în mrejele tale
Să uit de cursele ilegale
Pe care-adesea le-am făcut
Ca să ajung mai repede la tine,
Să am grijă de sufletu-ți frânt.

Cântă-mi despre primăvară,
Sau despre o vioară și un menestrel,
Bea o gură de vin dulce de Niculițel,
Să ai curaj s-arunci în mine
Cu vorbe de iubire fel de fel... !

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Lasă... !

Lasă ploaia rece să cadă
Peste clepsidra timpului
Ca să o spele de praf,
Dă-mi un autograf pe ultimul vraf de foi
În care-s jurămintele de dragoste
Care trebuie semnate de noi doi.

Ține-l pe Cupidon în preajma ta
Doar știi că în inima mea
A rămas săgeata sa ascuțită,
Stai departe de orice ispită
Așa cum stau și eu de dragul tău.

Lipește-ți sufletul de sufletul meu
Să fim împreună la bine și la greu,
Rămâi mereu în Lumina iubirii
Ca să nu te rătăcești pe drumul nefericirii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul- Între vis și realitate

Perdele de fum

Singur pe drum,
Cu ferestrele sufletului
Acoperite de perdele de fum
Te văd într-un glob de cristal
Dintr-un vis aproape real.

Te iau de mână și te duc
La umbra unui nuc bătrân,
Baloane de săpun parcă sunt clipele,
Zboară ca păsările cu aripi albe
Din țările calde.

Singur ca un cuc,
Călcând în dușmănie
Pe un muc de țigară,
Cu gândul la stelele care-or să apară
Pe bolta nopții de catifea,
Așa te văd în mintea mea
În orele care vor urma.

Singur, într-o lume rece, rea,
Simți că n-ai ce căuta,
Liniștea nu ți-o poate reda
Decât iubirea cuiva
Pe care ai lăsat-o
Într-o valiză veche, undeva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Fluturași

Fluturași albaștri zboară
În fiecare zi și seară
Deasupra lanurilor de secară
De dincolo de râu;

Eu mă îmbăiez până la brâu
În Lacul Fericirii
Când nuferii răsar din apele curate
Administrate de îngerii cei buni.

Flori cu petale colorate
Îmi pun în pletele cârlionțate
Ca să fiu frumoasă în miez de noapte,
Să-i fac iubitului pe plac.

Doamne, cât îmi e de drag!
Când îi văd chipul minunat
Mă dezbrac de emoții și de tăceri,
Îi pecetluiesc buzele
Cu ale mele dulci sărutări,
Îl alint cu vorbe duioase
Îi ofer calde mângâieri.

Până mai ieri a plouat
Dar timpul tot n-a stat în loc,
Trei fire de busuioc
Au răsărit în grădina inimii mele
De când am scăpat de belele.

Ce repede trec clipele!
Doar amintirile rămân
Și pozele dintr-un album al vieții
De care să ne bucurăm la anii bătrâneții.

Fluturași roz cu aripi de mătase
Stau agățați de perdelele trase
din dormitor,
Cu inima plină de dor
În voaluri de iubire îmi înfășor iubitul
Ca să ne prindă răsăritul îmbrățișați.

Ce bine că suntem frați cu fericirea,
Că nu ne-am pierdut strălucirea din priviri!
Suntem ca doi miri
Într-o grădină cu trandafiri fără spini,
De ani de zile stăm departe
De oamenii urâți, haini!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Dar divin

Tu îmi lipești de inimă raze de soare
Chiar și când ninge fără încetare
În pagini de povești,
Îmi scrii că mă iubești
Pe orice foaie albă de hârtie,
Eu îți compun în fiecare zi o poezie.

Ador glasul tău duios,
Ești frumos cum altul nu-i,
Până la capătul pământului
Cu tine aș merge oricând,
Căci nu mai plâng, nici nu mai suspin,
De când mi-e sufletul plin de iubire!

Tu îmi ești zbor și plutire,
Izbăvire de durere și de chin,
Vin dulce, nu pelin,
Ramură verde de măslin,
Dar divin de la Dumnezeu,
Înger cu aripi de lumină
Care mă ajută în ceasul greu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Da, da, iubirea mea!

Cu tine-am început o nouă viață,

Mă trezesc fresh în fiecare dimineață,

Cupidon mă răsfață zi de zi,

Mă ia cu el în lungi călătorii,

Apoi m-aruncă în brațele tale

Ca să nu fac salturi mortale peste timp.

Da, da, iubirea mea, îmi bate tare inima

Nu e ca o tobă prăfuită nefolosită demult,

Datorită ție sunt fericită, dansez, cânt, 

Nu mă mai învârt în cercul vechi de foc 

Ce mi-a adus ghinion, nicidecum noroc.

Eu nu mă joc cu dragostea

Căci nu este rivala mea, îmi este aliată 

De când știe că inima mi-e bună, curată,

Așa că ia-mă de toartă

Ca să intrăm pe-aceeași poartă în Paradis

Exact ca într-un vis frumos, de nedescris.

Nu ți-am promis marea cu sarea,

Nici neiertarea sau uitarea,

Ți-am jurat credință pe vecie,

Pentru că mi-ai adus în suflet bucurie

Pentru o mie de ani.

Nu contează câți bani ai conturi,

Eu nu fac mofturi ca alte femei,

Dacă ne plimbăm prin parcuri pe alei

Ca doi drăgălași porumbei

Când ninge cu flori de tei, îmi e de ajuns.

Nu trebuie să semnăm 

nicio foaie de parcurs

Nici să măsurăm timpul scurs 

De când ne-am cunoscut,

Vom ajunge departe, departe,

Dacă vom lăsa trecutul în spate.

Da, da... se poate,

Dacă îți dorești ceva cu toată ființa ta

Dumnezeu nu te va lăsa 

să aștepți prea mult,

Rugăciunile continue 

nu se vor risipi în vânt,

Știi câtă putere are un cuvânt!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Între vis și realitate

Te simt

Te simt ca pe o adiere de zefir
Care emană-n jur parfum de trandafir,
Îmi vindeci sufletul plăpând
Când te chem cu al meu gând
Să vii să mă săruți pe frunte surâzând.

Te simt ca pe o caldă mângâiere
În clipele reci de tăcere
Când totul parcă piere-n jurul meu,
Ești ca un panaceu nemaivăzut,
De m-a durut inima cândva
Ai fost balsamul perfect pentru ea.

Te simt cum treci ușor prin mintea mea
Și te așezi la umbra viselor mele
În nopțile cele mai grele,
Emoțiile-mi sunt și mai profunde
Când legi cu funde roșii de mătase
Sentimentele-ți frumoase
Și mi le pui pe tavă.

Te simt ca pe un înger care mă veghează
În zori, la amiază, și-n serile albastre,
Inimile noastre bat la fel,
Nu putem sta departe unul de celălalt,
Împreună facem salt după salt
Ca să ajungem pe piscul cel mai înalt
Al Muntelui Fericirii;
Suntem răsfățații iubirii,
Drumurile noastre
Se vor intersecta întotdeauna
Cu drumul împlinirii.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Între vis și realitate

Ești al meu

Când treci prin fața mea

Îmi bate tare inima,

Sunt o fată destul de iscusită,

Știu să mă apăr de orice ispită,

Dar ție nu-ți pot rezista.

Mi-ar plăcea să ne-ntâlnim 

În fiecare seară la asfințit

Pe poteca îngustă dinspre Răsărit

Să privim cerul neobișnuit de frumos.

Aș vrea să-ți aud mai des glasul mieros, 

Să mă inviți la dans când apare Luna,

Iar stelele poleite cu aur 

Să cadă una câte una în poala mea;

Te-aș săruta cu patimă, cu foc,

De m-ai prinde de mijloc

Și m-ai strânge în brațe cu putere,

Mi-aș lua pe loc Adio, 

Nu La revedere, de la singurătate.

De m-ai purta în suflet 

Și-n gândurile-ți toate

Așa cum te port eu mereu

Ți-ai da seama 

Că lângă mine-i locul tău,

Oricum, în vise ești al meu!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Între vis și realitate